Succesul nu insemna totul!

Acum nu demult, Bradut Florescu putea fi considerat un promotor al societatii de consum. Era considerat de multi un om de succes, un om care “a reusit”, avand pozitii cheie la firme de publicitate sau in presa.

La un momentdat a avut o revelatie si a plecat. Nu in concediu, cum fac unii, nu s-a retras pe o insula luxoasa, cum fac altii. S-a dus in Asia si a inceput sa se bucure de viata.

Magor Csibi:

Povesteste-ne putin de acel Brad care ai fost inainte de plecare. Care sunt cele mai importante puncte de reper din viata ta in Romania, cum ai trait si ce ai realizat inainte sa pleci?

Inainte de plecare eram un mandru promotor al societatii de consum. Le spuneam oamenilor la ce sa se uite, ce sa cumpere, ce produse si servicii le vor schimba viata si in ce fel. Cel mai important moment s-a petrecut acum vreo 3 ani, cand am inteles ca munca mea de publicitar nu are absolut nicio utilitate. Nici pentru ceilalti, nici pentru mine. In caz de cutremur, de tsunami sau de inundatii, publicitarii nu sunt de niciun folos. Nu stiu sa construiasca o casa, nu stiu sa spuna cum va fi vremea maine sau sa deosebeasca o ciuperca otravitoare de una comestibila. Atata talent si atata imaginatie se irosesc pentru cauze minore cum ar fi promovarea noului ambalaj pentru o marca de bere. Ambalaj care, fiind bine promovat, va avea atata succes incat il vom vedea apoi peste tot: in paduri, in rauri, in mari si oceane. Atunci am hotarat sa ma retrag din singura meserie pe care o stapaneam si sa-mi folosesc aptitudinile pentru ceva un pic mai util. Asa am pornit www.amazingrace.ro, un site menit sa-i ajute pe romani sa calatoreasca mai ieftin si mai interesant. Unora le-a fost de folos.

Erai un om de succes cand ai plecat, daca masuram cu ochii majoritatii oamenilor din Romania performantele tale. Ai fost director de creatie la PRO Tv si  director de comunicare la Grupul Realitatea-Catavencu, ca sa dau numai doua exemple. De ce ai luat decizia de a pleca?

Aici te contrazic. N-am fost un om de succes. Am fost un om de mijloc. Nefiind un relationist, n-am cunoscut adevaratul succes social. Si, neplacandu-mi nici sa fiu singur, n-am cunoscut implinirea interioara. Am oscilat permanent intre a fi “un baiat de gashca” si un pustnic. Dar n-am ramas pe niciuna dintre cele doua pozitii. Din pacate. Aveam nevoie sa-mi dau singur un sut si mi l-am dat.

E greu sa te hotarasti? Nu te gandesti la prieteni, familie, la toate relatiile si realizarile cand pleci?

Cei care ma iubesc m-au inteles si m-au sustinut. Si-au dat seama ca plecarea asta face parte din mine, dintr-un proiect al vietii mele. Cu mama a fost un pic mai greu pana cand am convins-o ca plecarea mea nu e o aventura nebuneasca, ci un plan perfect logic si articulat.

Cat de greu e sa te acomodezi la o cultura cu totul si cu totul diferita de a noastra? Cum depasesti bariera lingvistica? Cat de dificila e comunicarea intr-o tara in care majoritatea oamenilor ne considera “turisti prosti” si “saci de bani”? Poti sa legi prietenii adevarate?

Ma bucur ca mi-ai pus intrebarea asta. Vezi tu, occidentalii au o problema: au citit prea putine carti si au vazut prea multe filme. Din cauza asta, isi creaza imagini extreme ale asiaticilor. Inainte sa soseasca, si-i imagineaza ca pe niste fiinte exotice, de pe alta lume, poate simpatice, poate ostile, dar net inferioare ca intelect si cultura. Dupa ce sosesc, se poarta ca si cum ar fi primii albi pe Planeta Asia. Incearca sa “fraternizeze” cu localnicii, sa devina una cu ei. Ca-n filme. Cei mai multi albi – sau “farangi” cum li se spune pe-aici – sunt niste idioti, niste sovini si niste inculti.

Am avut placerea sa intalnesc in Indonezia o doamna din Austria care lucrase 20 de ani in Banda Aceh ca expert in probleme de drept international. Am intrebat-o: “Ce va place cel mai mult la indonezieni?”. Stii ce mi-a zis? “Ma fascineaza faptul ca, dupa 20 de ani, abia-abia am inceput sa-i inteleg”. Despre asta e vorba. Si acelasi lucru se intampla cu thailandezii, cu filipinezii sau cu cambodienii. Poti sa le stii limba la perfectie, poti sa le cunosti cultura, istoria, obiceiurile, motivatiile, valorile si tot nu vei fi niciodata vreunul de-al lor. Dar macar poti sa incerci sa-i intelegi si sa-i admiri. Prostovanii astia albinosi pe care-i tot vad pe-aici au impresia ca, daca-si tatueaza un elefant pe fese, isi trag niste coditze rasta si fumeaza iarba non-stop gata, l-au luat pe Buddha de-un picior, au cucerit Asia. Arogantza asta, dublata de ignorantza si lacomie, e sursa tuturor nenorocirilor din ultimele secole, inclusiv a crizei economice de azi.

De cat timp stai acolo? Te consideri oarecum integrat? Te deranjeaza turistii europeni si americani?

Alaltaieri am implinit 3 luni. Cum ziceam si mai devreme, nu ma consider integrat si probabil nu voi fi niciodata integrat. Sunt un strain. Strainii au locurile lor, localnicii au locurile lor. Ne amestecam destul de rar, pentru ca noi avem alte obiceiuri. Ne place sa bem, sa dansam, sa cantam, sa urlam. Thailandezii ne vand tot ce vrem sa cumparam si apoi se duc la casele lor sau pe barcile lor de pescuit si-si numara linistiti banii castigati cinstit de la omul alb. N-o sa ma integrez niciodata. Imi ramane doar sansa de a privi si a incerca sa inteleg cultura acestor oameni.

A meritat sau nu sa pleci? Ce ai castigat? Ce ai invatat?

Cred ca e prea devreme pentru un bilantz. Privind lucrurile superficial, as putea spune ca a meritat. Ma simt foarte bine fizic, am scapat de cearcane, am slabit 10 kilograme, mananc sanatos, inot mult, fac multa miscare. Dar asta nu are neaparat legatura cu faptul ca sunt in Thailanda. E o chestie legata de schimbarea modului si a ritmului de viatza.

Inca nu s-a cristalizat nimic. Incerc sa acumulez si sa las mintea si sufletul sa proceseze in ritmul lor. Muncind de la 15 de ani in media si publicitate, ani de stres, de frustrarare, de reflexe, vicii si nevoi artificiale, nu le pot sterge cu buretele in 3 luni. Si nici nu cred ca-mi doresc asta. E foarte greu sa ma fac “ca nou”. Unele schimbari sunt ireversibile. Cred ca cel mai intelept demers ar fi sa construiesc pe ceea ce sunt, nu sa-l caut pe cel care-am fost inainte ca societatea capitalista sa ma corupa.

Vrei sa te mai intorci in tara sau te-ai impacat cu spiritul de calator si te vezi un cetatean al lumii?

O sa revin in tzara la sfarsitul lui ianuarie, pentru doua saptamani. Vin s-o vad pe mama si sa ma intalnesc cu niste oameni dragi. De calatorit, o sa calatoresc in continuare. N-am venit in Thailanda ca sa stau pe plaja toata ziua, sorbind cocktailuri, ci ca sa fiu mai aproape de niste locuri pe care vreau sa le vad.

Cetatean al lumii poti sa fii si de-acasa, cu conditia sa te intereseze lumea in care traiesti, s-o cunosti, s-o intelegi si sa-ti construiesti viata raportandu-te la orizonturi mai largi. Surprinzator, Planeta Pamant nu incepe la Constanta si nu se termina la Nadlac.

Crezi ca ce ai facut tu poate face oricine sau trebuie sa trebuie sa te incadrezi intr-o anume tipologie?

Oricine poate pleca in Thailanda. Ce faci odata ajuns aici, ce-ti iei din locurile astea, cum iti schimbi sau nu viata, depinde doar de tine. Uite, am venit aici cu 4 alti romani, care nu calatorisera niciodata in afara Europei. Am crezut ca vor avea un soc. E alta clima, alt peisaj, alta cultura, alta mancare, alte obiceiuri, se conduce pe stanga. Ei, ce sa vezi…s-au adaptat mai bine decat mine. Si-au facut multi prieteni, mananca si gatesc thailandez, stiu o multime de locuri misto, nu l-am auzit pe unul sa se planga de ceva. Aveau bilete de intors in tzara la mijlocul lui decembrie. Le-au anulat.

Ti s-a schimbat viziunea asupra lumii, a rostului nostru/al tau in lume, a notiunii de convietuire cu mediul de cand ai plecat?

As spune ca mai degraba s-au confirmat niste lucruri. S-a confirmat o viziune asupra societatii de consum si a falselor nevoi si valori pe care le promoveaza ea. Bine, io sunt si un pic tarat dupa atatia ani in care am vandut detergenti, masini, telefoane mobile sau servicii bancare.

De fapt, in realitate, avem nevoie de atat de putin…Dar pentru a realiza asta, trebuie sa ne rupem de mediile consumeriste, atat de toxice. Oamenii consuma mult pentru ca sunt nervosi, tristi, singuri sau infricosati. Odata ce toate aceste stari si emotii negative dispar, mintea si trupul nu mai au nevoie sa-si faca “stocuri”.

Ca sa-ti dau un exemplu: pe insula unde locuiesc, preturile sunt similare sau mai mari decat cele din Romania. Cu toate astea, cheltuiesc de 5 ori mai putin. Consum mai putin, poluez mai putin, chinui mai putin Pamantul pentru a-mi satisface nevoile.

La ce-am renuntat? La masina. Merg cu motoreta. Consuma 2 litri la suta. Masina consuma 12. La consumul bezmetic de electricitate. Ma trezesc devreme si imi petrec toata ziua pe veranda, la lumina naturala, iar seara aprind o lumanare si fie vad un film la laptop, fie ascult muzica la iPod. Rareori ma culc mai tarziu de miezul noptii. La carnea de vita si de porc. Mananc legume, fructe si peste, ca sunt ieftine si la indemana. Bine, mai facem un gratar de ziua cuiva sau de Revelion, dar cam atat.

Si, ca sa trag linie la intrebarea asta, am renuntat la “bunuri”. Nu-mi mai cumpar nimic in afara strictului necesar. Orice mi-as cumpara va trebui carat in momentul in care m-as decide sa ma mut altundeva. Si, ce sa vezi, chiar ma descurc fara plasma screens, sisteme audio performante, console de jocuri, covoare, canapele, acvarii cu pesti si prostioare de la IKEA.

Se respecta mai mult natura prin locurile unde ai fost sau peste tot distrugem fara creier?

Natura e exploatata cu lacomie si in Thailanda si in Borneo si in Sumatra si peste tot unde-am fost. Se taie milioane de hectare de padure, se pescuieste cu furie, se construiesc betoane pentru turisti, se captureaza si dreseaza elefanti, se prind pasari pentru a fi vandute in pietze, se arunca in mare PET-uri, pungi de plastic si mucuri de tzigara. Oamenii respecta natura si o iubesc, dar vor bani ca sa-si cumpere lucruri de care nu au nevoie. Au invatat asta de la omul alb.

Mai multe despre Bradut aflati aici sau aici.

Sursa: aici.

Filed under: Facts, Opinions