“Ele, diminutivele care nu se regasesc de obicei in Dictionarul Explicativ al Limbii Romane, dar care sunt folosite cu multa usurinta in limbajul cotidian dintr-un prea plin sufletesc, dintr-o nevoie irepresibila de a exprima sentimente, trairi, atitudini.

Ori adesea, aici in Romania, multe se exprima mai intens prin intermediul diminutivelor, inclusiv spiritul national – mioritic (da, miorita e diminutiv de la mioara, oaie!), mincarea nationala – micul, mititelul, ciorbita de vacuta si sarmalutele sau trairile personale, cele ale sufletelului.

Intalnite mai ales in “limbajul copilaresc” (baby talk) sau in vorbirea familiara, diminutivele sunt, pe de alta parte, respinse de tonul grav, serios, lipsit de afectare. Titu  Maiorescu vedea in folosirea lor o “injosire” a ideilor, o “decadenta limbistica”. Altii, tot asa mai savanti sau mai experti, le apreciaza drept ridicole pentru ca ar fi o forma de efeminare a spiritului sau o tendinta grotesca de miniaturizare a orice.

Dar diminutivele au propria lor viata, pe care nu o putem ignora. Ele sunt substantive reduse la esente mici, adjective dulcege pina la ingretosare si, nu in ultimul rand, forme de a exersa sentimente sau (auto)ironii. Se regasesc peste tot, in limbajul cotidian, mai ales in cel familiar, in mesajele de pe internet si chiar in presa.
Nu le-am putut ignora asadar si va invitam fie sa diminutivati, fie sa nu, asa cum fac si invitatii nostri. Oricum, eu “va pupic dulce”.”

Continuarea articolului, respectiv “confruntarea” dintre Exarhu şi “Mircică” Toma o găsiţi aici.

Filed under: Fun, Opinions